Eşti aici…


Se sparg valuri de mal într-un fel  anume…
Marea  îşi strigă durerea, dar trece neobservată,
Odată cu un vânt ce mă duce departe.
Şi te simt iarăşi lângă mine, eşti… singurătate.

În jur se sfărâmă ziduri, durerea-i doar o pasă proastă,
Mă simt subiectul unui film ciudat, ce parcă nu are sfârşit..
Şi peste tot în jur cad bucăţi din zid ce mă îngroapă de viu.
Dar durerea asta-i trecătoare, sunt sigur, o ştiu.

Aud atâtea voci, oare chiar sunt nebun?
Insanietate, ce se tot petrece prin jur ?
Pereţi cad iar oameni  se ridică, ziduri ard iar eu tac.
Dar cu toate astea, singurătate eşti aici.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s