Jurnalul unui amputat part a ||-a


Lasă-mi umerii liberi, nu mai pot căra nimic.download
Am plămânii însetaţi de aer, mă simt pierdut în spaţiu…
Mă îndoiesc de realitate, cumva visez? Cumva trăiesc?
Răspunde-mi, nu pleca dinou, Singurătate, răspunde-mi te rog.

Pierd pe drum speranţe, parcă nici nu-mi aparţin,
Rog timpul să mai stea , dar vorbesc singur….
Am doar stări ciudate şi tot mai multe foi  goale,
Şi mult prea multe gânduri seci…

Sunt străzi goale, lipsite de paşi, lipsite de oameni,
Cad pe drum frunze, ce peisaj sinistru…
Parcă toate astea sunt dintr-un ieri uitat,
Dar cel m-ai probabil, de mine am uitat pe undeva…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s