Jurnalul unui amputat


Îmi privesc mâinile şi tac, astăzi scriu în minte.5ec5cc58a0aa0df7acaff0aa338bbc52
Tac, le văd dar nu le simt,
Poate mâine se vor  întoarce la viaţă, tac…
Îmi privesc mâinile însetat să ating, să simt,
Dar nu azi şi poate nici mâine….

Răscolesc amintiri, caut dar nici eu nu prea ştiu ce şi cum.
Atât de defect, atâta imperfecţiune într-un singur trup,
Sunt doar Rotus, cel pierdut prin mulţime,
Dar undeva departe în mine, îmi privesc mâinile şi tac…..

Pe undeva pe drum sunt pierdute speranţele, iubirile…
Toţi vorbesc o limbă ciudată, au gesturi pertinente,
Dar toţi mă fac subiectul unui singur deget,
Dar eu vreau să scriu, dar am membrele amputate.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s