O a doua lume


Sunt atât de obosit, asta-i o oboseală psihică.
Am urlete în mine ce în fiecare secundă le sugrum,
Sentimentele mele sunt reci de parcă sunt stropi de rouă.
Sunt un Rotus călător cu metehne şi dureri sufleteşti….
Iar fiecare zi ce vine parcă mai rău mă amăgesc.

Am speranţele-n matriţă, zac de ani de zile acolo,
La ce bun când lumea mi se împarte-n două…..
Asta-i o zi aridă cu vânt tomnatic şi cu soare de vară,
Dar eu sunt un călător vechi, trebuie să merg până la capăt.

Am trupul zidit în stâncă, în cărămidă, în orice rocă căzătoare
Și cad răpus de timp pe zgura arzătoare
Căci timpul ne zugrăvește riduri în fiece secundă a vieții
Nu mă regăsesc decât în cascadele ce-mi udă norii feței
Și mă subjugă topindu-mi zadarnic clipele tinereții!

ws_Leaving_graveyard_1280x1024

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Anunțuri

2 gânduri despre “O a doua lume

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s