Dedesubturi

tumblr_ni4o3lJXvg1u7nuo6o1_500Nu pleacă, nu ține
Nu mai revine.
Sub frunze albine,
Sub trenuri șenile,
Sub ceruri senine
pun pixul pe foi
cum puneam în zilele mele mai bine…

da-n zilele mele mai bine
nu trebuia să fi tras cu bile.
când intram în ofensivă globală
ne cocoșam inamicii ca pe cămile

drumu-mi pribeag rămâne la fel
același chin, același exces de zel
devin oglindirea aceluiași țel
până la epuizarea ultimului servețel

da’ viața-i sănătoasă, frumoasă, kaki
poți vedea asta în fiecare zi
când ieși la lumină poți trăi fantezii
la mare, la munte, la tropice, printre litchii 🙂

Meteahnă

Se lovesc regrete de geam odată cu ploaia,d79395672ab64bd60bc6df5b42b98bf9
Curg pe streşină sentimente şi se fac noroi….
Am faţa sub barbă, sunt doar unul din mulţime,
Sunt un sentimentalist notoriu, îmbătat de singurătate
Filozof ratat cu vene perforate….

Am braţele aşa de rigide iar ochii plini de lacrimi,
Nu ştiu dacă este zi sau noapte, peste tot aceaşi stare.
Lumini verzui îmi fac orizontul să tresare,
Sunt doar lumini pale ce ţin în viaţă o lumânare.

Sedative, seringi  goale şi atâtea foi pline,
Am un univers aiurea, nu reuşesc să cunosc lumea,
Şi am o imagine pală ce mă priveşte prin geam…
Dar am atâtea stări pe care nu le mai vreau…
Aş mai vrea doar să râd curând pe un drum necirculat.

O a doua lume

Sunt atât de obosit, asta-i o oboseală psihică.
Am urlete în mine ce în fiecare secundă le sugrum,
Sentimentele mele sunt reci de parcă sunt stropi de rouă.
Sunt un Rotus călător cu metehne şi dureri sufleteşti….
Iar fiecare zi ce vine parcă mai rău mă amăgesc.

Am speranţele-n matriţă, zac de ani de zile acolo,
La ce bun când lumea mi se împarte-n două…..
Asta-i o zi aridă cu vânt tomnatic şi cu soare de vară,
Dar eu sunt un călător vechi, trebuie să merg până la capăt.

Am trupul zidit în stâncă, în cărămidă, în orice rocă căzătoare
Și cad răpus de timp pe zgura arzătoare
Căci timpul ne zugrăvește riduri în fiece secundă a vieții
Nu mă regăsesc decât în cascadele ce-mi udă norii feței
Și mă subjugă topindu-mi zadarnic clipele tinereții!

ws_Leaving_graveyard_1280x1024

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Cautam bloggeri! part II

Cautam parteneriDe vreun an și ceva, Laurențiu a rămas singurul editor și creator de content de pe blog, restul de noi 3 mai postând când și când. Ca atare, partea de content nu a fost deloc neglijată în urma postării cam a 15-20 de poezii pe lună, zic eu bune, multe dintre ele încântându-mă. De aceea, zilele trecute, după ce am făcut curat prin paginile, widget-urile și în blogroll-ul blogului, am realizat că iar am rămas fără susținători. Iar vizualizările nu ne-au impresionat foarte mult. Asa că, la fel cum am scris parțial și în acest articol, avem nevoie de bloguri active cu care sa colaborăm pe partea de publicitate reciprocă (blogroll-uri sau bannere).

Noi nu avem un banner special al blogului (defapt am avut, dar cred că l-am pierdut pe undeva prin calculator, o să-l mai caut) asa că în primă fază cel mai ușor ne-ar fi cu blogroll-ul. Asa că dacă găsesc doritori care vor sa facă schimb de link-uri prin intermediul blogroll-ului pot să lase un comentariu acestei postări cu link-ul blogului lor 🙂

Alt gen de colaborări (cum ar fi la poezii, cum mai făceam în trecut) le vom realiza pe parcurs după ce reușim sa mai închegăm noi între noi ceva mai special.

Ora patru

Singurătate ne-am tot găsit în noapte.darkness-drawing-indie-insane-Favim.com-2724442
Mi-ai dat atâtea semne  de peste mări şi zări,
Te aud seară de seară când păşeşti la mine în dormitor….
Apari când nu mă aştept,
Dar tu trăieşti prin mine, nu ştiu de ce mă iubeşti….

Ştiu că eşti doar o formă şi eşti una sublimă,
Te văd cum fugi, te ascunzi de lumină.
Am zile exagerat de lungi şi nopţi cât ai clipi,
Dar tu eşti cu mine, eşti umbra mea.

Te tot descriu de-o vreme, este ora patru şi încă scriu,
Aceaşi oră blestemată, când ne-am găsit pe străzi,
Tu nedorită de nimeni iar eu huiduit de toţi,
Ora în care am devenit mai sigur….

Insanitate

Am mintea vraişte vreau să mă trezesc să scriu,tumblr_n1t90eR0tj1sokukdo3_1280
Am zis gata nu mai pierd nopţile prin Cişmigiu,
Tre să fac cumva să las marea să mă spele,
Că am trecut atâtea perioade şi depresii tot mai grele,
Vreau să mă întorc acasă unde liniştea veghează.

Mai tot timpul pe străzi îmi caut pentru vicii scuze,
Insanitate mi-ai fost mereu scuză,
Dar tu ştii în sinea ta că mi-ai fost mereu muză.
Şi încerc ca să mă prind de tine nu vreau ca să mor la mal,
Mai dă-mi o şansă la viaţă nu o să fie în zadar.

Hai să ne oprim pentru o secundă să privim cum lumea doarme.
Să ne întrebăm ce-am fi făcut dacă eram noi.
Sunt obosit, vreau acasă unde luna are altă formă şi liniştea lafel.
Locul meu era unde erai tu, dar nu mai ştiu de tine.
Insanitate, poartă-mi trupul pe braţe, m-am săturat de el.

Contra timp

Atâtea injurii în doar câteva cuvinte,146209_disperarea
Mult prea multe sentimente oprite de puncte, puncte.
Prea multe tonalități înalte sub un singur glas,
Și atâta singurătate într-un singur trup.
Iar multe lacrimi în doar doi ochi de diferite culori.

Drumuri pietruite, sentimente risipite și vorbe de ocară,
Pași mărunți, scuipat pe asfalt de ciudă și iară înjurături.
Toate sub o singură formă, ciudată, defoartă numită trup.
Și toate ascunse după o singură minciună, a trecut….

Timpul nu așteaptă, trece dar se tot întoarce,
Văd ceasul cum aleargă într-o singură direcție…
Mă bucur să-l întorc când învârt de buton.
Dar știu în sinea mea că el trece și nu mai vine.
Ar trebuii să-mi pese?
Că timpul cică trece, dar asta fac și eu odată cu el,
Că-s poet, este ora zece pardon doișpe, scuze nu știu cât e ceasul,
Știu doar că-s de mult pe străzi, singur.