Rătăcit în timp


Eram doar unul din mulțime, ce-și măsura cu grijă pașii.
Calculam fiecare mișcare dar îmi dădea cu minus,
Nu știam ce se petrece simțeam doar timpul rece.
O liniște gălăgioasă îmi cuprindea trupul rămas fără vlagă,
Dar voiam să știi că totu-i bine……

Eram cuprins de seară în mantia ei fermecată,
O damă mă conducea într-o cameră ciudată,
Vedeam doar stele pe un cer destul de înnorat.
Ciudat ele nu erau, dar puteam să jur că le număram.

Nu știu ce se petrece cu mine, de ce-mi este atât de sete?
Am mâinile atât de reci, am membre sufletești amputate,
Trezit din letargie, caut un fir de ață de care să mă prind.
Cel de care atârnam s-a deșirat în timp.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s