Ne cunoaștem?


Marea se strivea de țărm și noi odată cu ea.
Priveam uluiți trecutul, de ce fac și eu parte din el?!
Nu te cunosc, nu ne-am cunoscut vreodată, dar ne vorbim,
Ce joc ciudat al sorții în care ne tot învârtim,
Și cu toate că suntem străini, te simt în coastă…

Sunt așa de pierdut, nu mai văd o urmă de cărare,
Peste tot este fum, unde mă aflu oare?
Strigă-mă, ajută-mă cumva, știu că mă vezi.
Scapă-mă de aici, ajută-mă cumva!
Fă ceva să ies de aici, că nu știu unde sunt.

Am atâtea rânduri goale, atâtea călimare seci,
Nu știu ce se petrece, tu pe unde ești?
Ciudat, te tot strig atât, te scriu, te chem,
Dar nu am nici o idee cine naiba ești.
Și oare de ce te tot chem atât?

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s