Zâmbet ipocrit


Atâtea zile lungi și-atâtea nopți senine,932_74324
Prea multe insomnii ca tu să știi de mine,
Mult prea multe temeri, acumulate-n mine…
Ce rău îmi poate face omul, când sunt doar ruine,
Și se desprind bucăți din mine, când alerg prin vise.

Am ochii plini de lacrimi, am încetat să sper,
Norocul nu-i de mine, ce și cui să cer?!
Astrele nu-mi zic de bine, refuz să cred că-s singur,
Dar știu că o să plec, într-o zi de mâine…
Și simt în fiecare minut, cum crește ura-n mine.

Mi-am terminat psihic viața, știu că mă urăște,
Dar trăim unul pentru altul, și o să pierim împreună,
Huiduiți de mulțime, fiind subiecții unui singur deget,
Dar știu că se sfârșește, timpul meu cel infinit,
Și-l voi purta la groapă, cu un zâmbet ipocrit.

Anunțuri

4 gânduri despre “Zâmbet ipocrit

  1. Cata tristețe.. nu stiu de unde scoți toate aceste cuvinte .
    Uneori viața poate fi nedrepta dar nu atât de grea pe cat o descrii tu .
    Poate ca norocul asta despre care vorbesti ni-l facem singuri ..

    Baftă in tot ce faci ,sper sa fie doar o simpla poezie desi nu prea cred ,e ingrijoator ceea ce ai descris mai sus .
    Capul sus ,totul depinde de tine . :*

    Apreciază

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s