Răsărituri, minciuni…


Vântul și-a schimbat menirea, nu mai adie ci bate…_DSC1517
Timpul se scruge în aval, se lasă purtate de ape,
Iar eu zăcând pe mal, uitând de mine, uitând de toate.
Amintiri agonisite degeaba, jignit de fiecare zdreanță,
Poezia mea, fă cumva și m-ai taie-mi din greață.
Fă-mă să uit că lumea asta-i de fațadă.

Scriu atât de răvășit, uit de punct, de virgulă, uit să stau.
Sunt într-o continuă mișcare, huiduit de când mă știu,
Minciuni, bocete și zâmbete, probabil nu mă definesc,
Firea mea infectă, mă face să gândesc,
Că timpul repetă faze, iar eu nu fac decât să mă amăgesc.

Cicatrici, chip ascuns sub barbă, rânduri scrise strâmb,
Senzație ciudată, amurg, ploi, gânduri către rai.
Explicații inutile, minte mult prea îndoctrinată de prostie,
Ăsta-i omul ce mă jignește, vorbește dar nu știe…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s