Între lumi și timp


Cânta cucuveaua, știa ce se întâmplă.timpul-sacrificiul-suprem-3
Îmbibat în pastile, îmi citești durerea pe tâmple,
Se scurg zile din mine spre eternitate.
Nu știu cum să le opresc, când stau sedat pe spate.
Văd becuri cum se sting și inima-mi pulsează,
Este o chestiune de timp până se lamentează.
Și lasă peste mine să cadă, mantia ce-a neagră.

Atâta amar de vreme, convertit în primăvară.
Păsări ce-și cântă durerea și oamenii le aclamă,
Totul este întors pe dos,  durerea prea mult persistă,
Și camera mea rămâne inertă, nu știe ce se întâmplă.
Cad valuri din cer, spre a ne spăla păcatele,
Tot mai mulți se-adăpostesc, nu știu toți cum este mersul.
Dar ciudat este că se apropie demersul….

Curg rânduri din călimară, ce stă pe punctul să sece.
Habar nu am ce se petrece, cum să opresc începutul?
Îmi pare rău de sfârșit, nu am scris eu deznodământul.
Iar frica, frica, macină în mine tot ce mai există.
Speranță, trecut, viitor și o parte din sticlă….

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s