Am lăsat ploaia


Am lăsat ploaia să se propage peste trupul meu,mergi-prin-ploaie-fara-sa-te-uzi-cea-mai-cool-loc-al-momentului_size1
Mi-am adus aminte de după-amiezi, scorțișoară și nucă…
Lacrimi curse pe obraji, pentru o fată ce se duse…
Toate astea erau spălate, de ploaia ce curse….

Un câine îmi tot latră norocul, vrea doar să mă apere,
Soarta joacă feste, trimițându-mi miraje,
Necuvântătorul mă apară, pentru că mă iubește.
Un animal sunt și eu, dar fără scrupule…

Mi-am ucis întreaga ființă, nu știu ce-nseamnă să iubești.
Mă simt exclus din sinteză, nu înțeleg cum mai exist.
Atâta antipatie în fapte, atâtea scuze în vorbe.
Și toate astea ca să ce?
Să fiu exclus, mințit, batjocorit și blestemat.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s