Automutilat


Mi-am amputat membrele sufletești,fb5122fa0decb75687eec687fb7a8758
Să nu mai simt nimic…
Mi-am cusut ochii să nu mai văd ce se petrece.
Și m-am refugiat în ace să pot să mai stau viu.
Când ura prinde rădăcini în mine,
Iar eu mă lupt, dar nu știu cu cine….

Mi-am zidit camera scorojită de atâta vreme
Fără ferestre, fără ușă, m-am zidit și eu.
Ferit de toată lumea, toți sunt de fațadă.
O avalanșă de oameni peste suflete bune…
Ce rost are să mai explic…
Ce rost are să-i privesc?! Când în mine crește ură.

Aș începe să îți mulțumesc apoi să îmi cer scuze.
De ce să te jignesc, când timpul nu-mi ajunge?!
Nu te disprețuiesc, îmi pierd răbdarea să explic.
Și sunt atât de obosit, vreau decât să pot să dorm.
Să pot să mă ascund de voi, de mine, de toți!

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s