Actor

Singurătate, ți-ai jucat bine rolul, a căzut cortina.
Hai să ne îmbrățișăm și să ne felicităm reciproc….
Mirosul tău aparte, răsuflarea ta agresivă, îmi vor ține companie.
Chiar de o să fi absentă, cumva ești peste tot cu mine.
Te simt aproape, esti cel mai aproape în acest moment.

Îmi privesc rănile cum se deschid, lăsând în jur doar sânge.
Pictez atât de ambiguu, de parcă știu ce fac.
Mimez fericirea și în același timp oftez,
Pentru că asta știu să fac cel mai bine.

Cuprins de flăcări încerc să meditez, sunt Rotus.
Căzut în neființă, n-are rost să mai explic.
Singurătate, ești pretutindeni, ce rost are să te evit?
Că-n fiecare seară, te simt, te simt…..

Automutilat

Mi-am amputat membrele sufletești,fb5122fa0decb75687eec687fb7a8758
Să nu mai simt nimic…
Mi-am cusut ochii să nu mai văd ce se petrece.
Și m-am refugiat în ace să pot să mai stau viu.
Când ura prinde rădăcini în mine,
Iar eu mă lupt, dar nu știu cu cine….

Mi-am zidit camera scorojită de atâta vreme
Fără ferestre, fără ușă, m-am zidit și eu.
Ferit de toată lumea, toți sunt de fațadă.
O avalanșă de oameni peste suflete bune…
Ce rost are să mai explic…
Ce rost are să-i privesc?! Când în mine crește ură.

Aș începe să îți mulțumesc apoi să îmi cer scuze.
De ce să te jignesc, când timpul nu-mi ajunge?!
Nu te disprețuiesc, îmi pierd răbdarea să explic.
Și sunt atât de obosit, vreau decât să pot să dorm.
Să pot să mă ascund de voi, de mine, de toți!

Nu exist

Vreau să încerci să mă ierți….Untitleddd
Că-s bolnav închipuit, că-s nebun, că sunt poet.
Vindecă-mi rănile acerbe sau vinde-mă, fii Iuda,
Nu vreau să-mi porți ranchiună, nu vreau să mă privești cu ură.
Deschide-ți inima, acolo suntem împreună.
Astupă-ți urechile, mă vei auzi în mintea ta.
Dacă nu , vinde-mă, fii Iuda și bucură-te de aur.

Strânge-mă de gât, ucide-mă-n tăcere.
Neagă-ți orice faptă, nu plânge printre gene!
Nu scăpa din tine, iubirea pentru mine.
Și chiar de o vei face, se va întoarce la tine.
Probabil este greu, să știi că am plecat…..

Fă cumva și uită sau ascunde-mă prin tine.
Știu că nu-i ușor, dar așa mai scapi de mine.
Probabil mă voi pierde, pe drumuri neumblate,
Știu că vei pleca, lăsându-mă în spate.

Fără titlu

Am alergat în contra timp, crezând că e mai bine.
Trecutul se-ntorcea, era un bumerang purtat de vânt.
Lumini îmi străpungeau privirea, claxoane mă surzeau….
Un țiuit mă ținea treaz, când trupul se pregătea să cadă,
Eram doar eu, sedat, anesteziat, căzut pe balustradă.

Priviri mă cunoșteau, doar una era străină.
Era o graniță ciudată, sensuri unice, doar eu pe contra sens.
Foi în jur cădeau, erau zeci de poezi, erau zeci de amintiri,
Le răsfoiam pe toate, dar pe tine nu te găseam, unde te-ai dus?

Emma, scoate-mi acele din vene, hrănește-mi trupul cu tine,
Ridică-mi membrele amputate, mișcă-mi ochii verzi.
Zdruncină-mă, lovește cât poți tu de tare,
Dar, doar fă ceva, și învie-mă la loc.

Probabil…

Probababil timpul ți-a înghețat pleopa,
Și-ai rămas geană pe geană, fără pic de remușcare,
Ce rost are să regreți, când te lași purtat de mare?!
Fără schiță, fără plic, fără scrisoare,
Cui să o trimiți, când ești adormit pe mare…?

Zile trase prin ac, ață atât de subțire,
Sânge din sângele tău, prea mult întuneric,
Prea puțină lumină, unde duc gândurile mele?!
Este un haos, este în mine o lume dementă,
Mor pe zi ce trece, dar nu prezint regrete.

De ce să îmi descriu starea, ambrozie îmbibată cu durere.
Zăbrele, fac ca cerul meu să se întunece,
Iar zâmbete, îmi fac mintea să tresară,
Este a nu știu câta oară, când fac zi din seară.

Nu sunt, nu sunt, NU SUNT !

Ai lăsat peste noi să cadă timpul cel greu.surreal-art-2
Nu ai ținut cont de semne, ce rost mai am eu ?!
Căutai în mine chemarea, eram izgonirea.
M-am trezit mult prea devreme, trebuia să mă nasc.

Poate timpul nu-mi oferă libertate deplină….
Tu dă-mi ce-mi mai lipsește.
Liniște, tristețe și puțina tandrețe.
Doar să fii marea ce o visez când închid ochii.
Să fii țărmul la care vreau să ajung.
Doar să fi.

Mă hrănesc prin furtune, respir prin ace.
Sunt drogat, poet, dar mai presus de toate, sunt om,
Alimentat cu ură, nu fac decât să distrug frumosul,
Nu sunt Atlas, să vă țin pe umerii mei goi…
Nu sunt nici mărul de aur ce trebuie câștigat.

Cu multe regrete

Atâta demență în doar câteva cuvinte, goale….12821586_596263237206720_5064428190289418428_n
Nu am putut să ofer mai mult, timpul a fost mult prea scurt.
Ochii tăi mă privesc diferit, dar au aceași culoare,
Am rămas vrăjit de parfumul tău, abandonat în mine.
Și ți-ai scuturat nostalgia peste tâmplele mele…

Aș scrie-n franceză, engleză și-n orce altă limbă moartă,
Nici o limbă nu va face frustrarea mea să dispară,
Ești definită prin tristețe, îmi cer iertare pentru timpul pierdut.
Nu pot să ți-l redau, nu pot să-ți mai redau nimic, din păcate….

Cu atâta fum în plămâni, nu vreau decât să dorm.
Am zile exagerat de lungi și nopți de câteva ore sau chiar minute…
Clepsidra și-a pierdut nisipul, eu mi-am pierdut răbdare.
Nimic nu se așează, nu pot fi calm precum marea….
Dar pot să o imit, prin a fi distant și rece,
Și cu multe regrete.