Una din zecile de dimineți


O cafea prost făcută îmi întâmpină dimineața.
Același tablou prost pictat îmi deschide orizontul,
Un geam ascuns după jaluzele îmi ascunde mapamondul,
Și o durere sfâșietoare îmi mișcă corpul inert….
Iar un calofier emană caldură la sfârșit de Martie,
Luna în care in m-am născut….

Aceași privire goală, același gust amar pe buze,
Aceleași palme pe față, același oftat adânc,
Martie se duce, iar eu stau pe pământ,
Și sorbeam cu amărăciune dintr-o cafea prost făcută.
Ce lăsa de-nțeles că nu-și are rostul…

Nedormit de săptămâni caut liniștea mult dorită,
Atâtea amintiri, lăsate în derivă lăsate ca să moară,
Este a nu știu câta dimineață cu aceleași stări.
Urmate doar de tristețe, chin și dor.
Într-o lună în care, trebuia să…. trebuia.

Anunțuri

4 gânduri despre “Una din zecile de dimineți

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s