14.03.2016


Și timpul trecea, dintr-o secundă-n altă,tumblr_n08dkbfw5s1tpd5hbo1_500
În pasul ud al ploii, se zărea , tăcere.
Un piept curbat de tuse, plămâni însângerați,
Călcam pe-o urmă, deja afundată în noroi,
În jur,o astenie de primăvară,
Plămâni însângerați.

Pluteau în derivă, flori de salcâmi nebuni.
Despuiați de sentimente și slobozi la gând,
Resemnați de absența tăcerii, râdeau,
Păsări băteau din aripi, planând pe un cer senin.
Era doar o astenie de primăvară,
Plămâni însângerați.

Îmi sugeram să mai stau, eram nebun în primăvară.
O tuse-mi curba pieptul, boala-și juca rolul,
Un sunet ciudat de moară, se-auzea din mine,
Era doar o tuse seacă, într-o primăvară cu astenie,
Plămâni însângerați.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s