Resemnat


O urmă într-un noroi ciudat, îmi amintește de tine.
Plouă, refuz să cred că-s ud.
Poate plâng și eu, dar de ce nu aud?!
Noi suferințe se întrezăresc, într-un apus ciudat,
Un soare ce arde, o lume ce-i greu de luminat.

Sunt eu, Rotus, oare mă mai știi?!
Timpul mi-a schimbat chipul, nu și direcția,
Doar mi-a răpit integritatea de-a mai fi, eu.
Puncte și iar puncte, îmi asum tristețea.

Tu doreai să mai stau, eu doream să tot plec,
Poli inversați, am ajuns să ne urâm.
Gesturi adiacente, nu fac decât să ne despartă,
Dar,
Mă resemnez în lumea mea, ciudată.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.