Fără cuvinte… pardon fără tine


Sunt atât de secat de cuvinte, nu știu ce și cum să scriu.
Cancerul îmi macină integritatea, ce sentiment de sicriu,
Începutul pare un sfârșit aparte, parcă mult prea brusc.
Atâtea gânduri pe minut, și-atâte foi goale,
Călimare pline, stilouri aruncate,
Zac undeva în mine, dureri alcătuite ca la carte.

O ceață-mi face chipul să dispară,
Mâinile-mi sunt atât de paralizate….
Străzi goale, lampadare arse,
Un miros de trist mă duce cu gândule departe.

Încerc să te prind de mână, să mă tragi spre viață,
Refuz să cred, că trăiesc, așa palid la față.
Zile, nopți, trec toate într-o doară,
Și-o senzație ciudată, de frig, dar nu de-afară,
Mă face să zâmbesc, îmi e dor de tine,
Dar merg încontinuare….

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s