Ciudat…


Într-un fel sau altul, te rugam să mai stai.
Disperare de fugă, părea că-ți piere din ochi,
Străzile erau goale, peste parcuri zăceau umbre tăcute,
Gălăgia dintre noi, îmi lăsa urme pe frunte.
Dar, te rugam să pleci, ba nu, te rugam să mai stai.

Era a nu știu câta seară, a nu știu câta bătaie de ceas,
Un parfum funebru îmi zăcea în minte,
Așa aproape erai într-o depărtare inimaginabilă.
Te descriam perfect, neștiind perfecțiunea,
Dar continuam să o fac, gândindu-mă la tine.

Mă certam cu mine, a patra oglindă, aceleași tăieturi,
Mulți ani de ghinion, sub același soare și chiar sub același cer.
Ciudat, simțeam că suntem la poli opuși unul de altul,
Eu te rugam să stai, tu mă tot rugai să plec,
Ciudat, nu pot să-mi dau seama, de ce am încercat să te descriu?

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s