Una din dimineți


Mâna mea ciudată, te descria așa perfect.dark-artistic_00407341
Trăia fiecare rând fiecare epitet.
Sorbea din tine viața, ca pe o cafea amară.
O trezea din morți, pentru a mia oară.
Era mâna sau eram eu ?
Cine poate înțelege, acest ciudat mister?!
Dar cert este, că eu , încontinuu te cer.

Leagă și dezbină, adună și risipește.
Nu-mi pasă, văd cum timpul ăsta blestemat, trece.
Aceași disperare pe chip, în fiecare dimineață.
Aceleași zgomote ciudate, venite din neant.
Nu știu ce se petrece, dar totul e ciudat.
Și te simt, te simt cum alergi ca un ac sub pielea mea.

Ia-mi soarele și dă-mi luna,
Nu-mi garanta că mai apuc și mâine.
Clipa este acum, mâine și poimâine nu se știe.
Dar cert este, că trăim, într-o surdo-mută gălăgie.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s