Un eu de 20

Întindeai orice clipă, profitai de orice gând.12771718_1285672334782269_3728961067228708566_o
Mișcările tale erau scurte, dar pentru mine lungi,
Alunecai prin brațele mele, ca un fum ca un pește,
Profitai de mine în timp ce mă mângâiai pe creștet,
Simțindu-ți degetele prin păr, doream ca timpul să mai stea,
Dar, clepsidra se-nclină, risipindu-și nisipul pentru noi.

Am uitat cine suntem, deja e prea târziu,
Treziți unu pentru altul, uităm sa mai dormim,
Era atâta liniștea în tabloul nostru funebru,
Doar un ticăit de ceas ne tulbura liniștea acerbă.

Un foc mistuitor cuprindea tot ce ține de noi,
Vâlvătaia lui pârjolea tot în jur,
Ne-am pierdut acolo, aminitiri, gânduri, tot.
Înviem din propria cenușă,
Transcriu vers după vers, sunt un eu de 20.
Rotus, Laurențiu, Ionuț, sunt tot ce mă înconjoară.

Fără cuvinte… pardon fără tine

Sunt atât de secat de cuvinte, nu știu ce și cum să scriu.
Cancerul îmi macină integritatea, ce sentiment de sicriu,
Începutul pare un sfârșit aparte, parcă mult prea brusc.
Atâtea gânduri pe minut, și-atâte foi goale,
Călimare pline, stilouri aruncate,
Zac undeva în mine, dureri alcătuite ca la carte.

O ceață-mi face chipul să dispară,
Mâinile-mi sunt atât de paralizate….
Străzi goale, lampadare arse,
Un miros de trist mă duce cu gândule departe.

Încerc să te prind de mână, să mă tragi spre viață,
Refuz să cred, că trăiesc, așa palid la față.
Zile, nopți, trec toate într-o doară,
Și-o senzație ciudată, de frig, dar nu de-afară,
Mă face să zâmbesc, îmi e dor de tine,
Dar merg încontinuare….

Ciudat…

Într-un fel sau altul, te rugam să mai stai.
Disperare de fugă, părea că-ți piere din ochi,
Străzile erau goale, peste parcuri zăceau umbre tăcute,
Gălăgia dintre noi, îmi lăsa urme pe frunte.
Dar, te rugam să pleci, ba nu, te rugam să mai stai.

Era a nu știu câta seară, a nu știu câta bătaie de ceas,
Un parfum funebru îmi zăcea în minte,
Așa aproape erai într-o depărtare inimaginabilă.
Te descriam perfect, neștiind perfecțiunea,
Dar continuam să o fac, gândindu-mă la tine.

Mă certam cu mine, a patra oglindă, aceleași tăieturi,
Mulți ani de ghinion, sub același soare și chiar sub același cer.
Ciudat, simțeam că suntem la poli opuși unul de altul,
Eu te rugam să stai, tu mă tot rugai să plec,
Ciudat, nu pot să-mi dau seama, de ce am încercat să te descriu?

Un loc liber….

-Ia loc te rog, hai să așteptăm timpul să treacă împreună.
Să lunecăm amândoi în tainele lui incerte,
Cunoscundu-ne prin șoapte, ne dăm speranțe pentru vorbe,
Ca mai apoi să ne ucidem într-o singurătate
Să ne simțim unele sonore pe trupuri și pe tâple,
Buzele tale să le simt însetate de săruturi,
Și mai apoi, să-ți scuturi nepăsarea peste mine.

Să te văd nebună-n primvară la-olaltă cu salcâmii,
Dezgolită de resentimente, să stai lângă mine,
Simțind atâtea flori lângă noi, tabloul prinde viață,
Chiar dacă această zi, curând se-neacă în uitare,
Să trăim acum nu în vieți anterioare,
Să murim acum, căci o facem cu ardoare.

Dialoguri prin ploi tomnatice să ne fie testamente,
Să te răsfoiesc în noapte, să îți alerg pe gât, pe coapse,
Mâinile mele să-ți modifice respirați la fiecare clipă,
Anotimpurile noastre bat la usă,
Mai iei loc măcar o clipă?

Din sens opus

Modelai trecutul și prezentul, visam.12714254_1115280291838733_665688858_n
Așezai cuvinte cap la cap și gând la gând,
Părea că-ți place să te joci cu mine, îmi placea,
Îmi treceai prin privire, erai rece  și fierbinte,
Aveai acel ceva, ce te făcea să-mi rămâi în minte,
Te strecurai în brațele mele, rigide, și mă încălzeai.

Te sorbeam din privire, erai tăcută la geam,
Completai peisajul cu privirile tale, și așezai stelele,
Îmi așezai zâmbetul pe buze, dar tot odată și tristețea,
Timpul se scurgea lent, îți asculta glasul,
Erai și muza lui, dar nu chiar la tot pasul…

Erai impregnată pe globul meu ocular,
În orice colț te văd și în orice adiere îți aud glasul,
Ești departe dar totuși ești aici cu mine,
Atâtea flashuri din sens opus, dar eu te văd pe tine.

Se apropie…

N-am mai vorbit de-o vreme, simt nevoia să o fac.save1
Mă uit în jurul meu și pustiul mă îngroapă,
Nu știu ce să-ți mai spun nu știu de o să-ți placă,
Dar îți vorbesc acum, pentru ultima dată….
Și-apăs cu greu condeiul, pe foaia asta seacă,
Un sentiment ciudat, îmi spune c-o să-ți placă….

Sufăr de insomnie, dorm din ce în ce mai rar,
Mă-nvârt  în camera prea goală, după un fus orar,
Și timpul zboară, trece, capătă orice formă,
Dar nu te conturează în bezna uniformă,
Și te-am ascuns aici  în versuri și în proză.
O muză dispărută, ce-mi stă acum în față.

Sedat de Opinacee, te văd tot mai difuză,
Mă-ntind pe-un pat de frunze, într-un Februarie tăcut,
Și sorb din călimară că-i seacă de nădejde,
Și-ajung să scriu cu smoală, orice gând îmi trece…
Că simt că se apropie un Martie mai rece.

Sentimente, străzi

Același sentiment ciudat, pe la sfârșit de lună,From-Commercial-to-Artistic-16
Oameni cu fețe ascunse, fug care-ncotro,
Nu e nimeni să m-asculte și timpul trece greu.
Doar stau mahmur pe-o bancă, privind nedumerit,
Te-aștept de-o vreme bună, oare să mai stau?

Mă amăgesc cu o țigară, înhalândui durerea,
Oglinda-mi deformează chipul, cel ascuns sub barbă,
Probabil că-i trecut de doișpe, și de aceea este pustiu,
Doar un tren la sfert de oră pleacă, încotr-o nu știu..

Numărându-mi pașii spre casă, mă fac să par nebun,
Iar vocea mea ce-a tristă, abia de se mai aude,
Picăturile astea reci, nu fac decât să urle,
Mă fac să înțeleg, singurătatea ce-mi stă pe umeri….