Amintiri, îmi e greu…


Mă chemi frumos, când mă alungi.
Am întrebat, ce am făcut, și n-ai răspuns.
Care eu, care tu? Care noi?
Lovituri, scâncete de durere, în noaptea știrbă.
Șoptite cuvinte, înțelese, te iubesc.
Amintiri uitate, readuse la viață, și ce viață…

Sucite fapte, încâlcite căi, amestecuri de cuvinte.
Lăsate de izbeliște, pe câmpul împânzit de fiare.
Amintiri, domoale mișcări în patul meu.
Chipul tău, angelic, uitat de mine, cu greu.

Ucide-mă, chemarea ta-i deja, prea mult.
Nu mai pot, nu mai rezist, îmi e greu.
Te scriu, te descriu, și plâng.
Mă lovesc atât de tare, amintirile tale.
Dar, am cedat, am spus, mi-e greu.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s