Mai bine scrum?


Sub barba asta deasă, se-ascunde chipul meu.
Zeci de cicatrici, de lamă, mi-au brăzdat obrajii.
Cu ce rost, să le arăt, când nu are cine, să le vadă.
Și în privirea mea ce-a tâmpă, citești o ilustrată.
Renegi că m-ai uitat, dar într-o altă viață.

Ne petrecem cu privirea, suntem picături de ploi.
Ocolim subicetul, citim doar cuprinsul în fugă.
Când realizăm că suntem noi, ne curg lacrimi pe buze.
Și ne trezim în dimineți, căutându-ne pentru fapte scuze.

Amintiri ciudate, îmi zugrăvesc ființa.
Tumultoase săruturi, mă fac să mai rămân….
În camera inertă, duhnind toată a tutun.
Și noi în centrul ei, ardem până la scrum.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s