Străzile mărunte


Atâtea străzi mărunte cu felinare arse.
Iar singuratice poteci mă salută în noapte.
Trecutul e subtil, ascuns adânc în inima.
Viitorul e pierdut, de negăsit în privirea mea.
Iar noaptea-i o minune, când cutreier viața.

Mult prea multe dame, mult prea puține suflete.
Atâtea păreri de bine dintr-o gură stearpă.
Și tot pe-atâtea fapte dintr-un trup jegos.
Mă fac să mă ascund de lume, în noaptea seacă.

Apar multe viziuni, dar nici una nu mă împlinește.
Sunt același om acoperit cu alte zdrențe.
Nu caut răspuns în fiecare om, dar parcă am nevoie.
Să-mi dau seama cine sunt sau ce voi fi.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s