Amărăciune


Erau doar frunze în jur, călcam pe covoare imaginare.
Tăcerea era atât de sumbră și vântul era pustiu.
Aerul mult prea sec și fără un gram de vlagă.
Mă sufocam privind amărăciunea din jur.
Și pe unde mă uitam erau doar morminte.

Un soare mult prea rece încălzea o marmură ciobită.
Păsări tot dădeau ocol cu aripile triste.
Și golul din priviri îmi inunda fața de lacrimi.
Că prin aceste locuri poate zac și eu.
Și pături de frunze stăteau peste morminte.

Spune tu vânt înghețat, pe unde ai trecut ?
Ai văzut așa tăcere și așa morminte?
Că-n viziunea mea toate-s mărunte, nimic nu-i cum pare.
Covoare de frunze stau imaginare.
Și-n piatră stau persoane de odinioară….

 

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s