Gustul amar


Lăsând timpul liber nu mi-am dat seama de greșeală.
Alerg după el în fiecare seară cu ochii plin de lacrimi.
Dau la o parte sentimente ce le credeam inerte.
Scutur pomii de frunze s-acopăr atâtea regrete.
Și tânjesc după ploaie să-mi pot spăla gândurile.

Am pus de-oparte bune și rele, vrute și nevrute.
Calculcam fiecare mișcare și mai apoi tăcere.
Ascultam din departare cum se scurg lacrimile mele….
În liniștea sublimă rămâneam hipnotizat de singurătate.
Că o simțeam aproape în ficare noapte….

Vroiam să conserv timpul să-l savurez mai târziu.
Neștiind că trece clipa, neștiutor am clipt….
Și fărâme de sentimente au devenit nimic.
Și-am rămas cu gustul amar al timpului irosit.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s