Toate dormeau


Eram prin în pshihoza viselor.
Eram bucuros că puteam vorbii cu tine.
Sincer trecuse ceva vreme, de când nu ne-am văzut.
Dar gândul că știam că dorm, m-a trezit.
Și eram singur în camera rămasă mută.
Unde toate dormeau, mai puțin eu.

Auzeam la câte un ceas un tren cum venea în gară.
Șuiera atât de tare în cât părea stricat….
Nu făceam decât să-l ascult, sperând că voi putea dormii.
Și voi putea reface dialogul pierdut.
Dar liniștea era gălăgioasă și nu puteam să dorm..

Aprindeam un chibrit să văd cât e ceasul.
Este miezul nopții și toate-n jurul meu dorm.
Adormeam în fracțiuni de secundă.
Și mă trezeam să ascult trosnetul lemnului.
Eram atât de ofticat că nu puteam dormii.
Dar eram mai trist că nu îți puteam vorbii.

Anunțuri

Un gând despre “Toate dormeau

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s