Cutremur în inima munților


image

Plouă la deal din vârf până-n vale
Căci în inima munților cad sulițe
Tremură peștii în fluvii din izvor până-n mare
Și cad plasă capcanelor plantate de undițe.

Inima munților bate mai tare și scuipă noroi
În timp ce copacii se frâng sub privirea tăcută a nopții
Vântul suflă a dor și mângâie umerii munților goi
Și apoi se ascunde sub umbra albastră a morții.

Nimic n-are sens când nu vă dați seama
Că munții nu pot să îndure atâta durere
Nu strânge cureaua, dă jos catarama
Ca într-o zi vei găsi nu munți, ci o livadă de mere…

Și tot ce începe, evident se termină
Dar nu și munții. Ei sunt infiniți
Așa ca ia-mă de mână într-o zi senină
Să privim cerul albastru îndrăgostiți!

Și munții zâmbesc când sunt în corvoadă
Și prin frunzulițele pomilor găsesc vreun trofeu
Dar poate-ntr-o zi cu soarele pe verandă
Vei realiza că dita mai muntele eram defapt eu!

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s