Semnul de carte


Am pus semnul trist de carte, la ziua ce-a trecut.
N-am scris nici o filă și mă simt pierdut.
N-am vrut să o descriu  să nu cumva să se repete.
Dar ziua abia începe și soarele trebe s-aștepte.

Cu pieptul plin de milă și sfâșiat de amintiri
Privesc dezolant orizontul și-am pierdut speranța,
Că tu, cândva, cumva, ai să mai vii pe-aici.
Dar soarele-i departe și vorbele-mi sunt bici.

Noaptea-i mult prea scurtă sau poate eu nu dorm.
Ziua-i mult prea tristă, de prea multe ori…
Lumina e difuză privită din fereastră.
Și câinele tot latră că nu ma văzut la față.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.