Tot mai rar


Rar mai vezi chipul meu de sub barbă, rar.
De-atâtea ori îmi stau ochii împăiejeniți de lacrimi…
Și-atâtea noduri tot înghit de simt că mă sufoc.
Iar în sufletul meu nu-i linișite ci numai foc.

Se pârjolesc atâtea amintiri defăimate….
Distrug fiecare părticică de iubire ce-a mai rămas în mine…
Că cea mai mare bucată, încă se află la tine.
Și o știi prea bine…
Dar îmi este-n-continuare teamă să o cer înapoi.

Și rar mai găsesc speranța, rar știu pe unde zace.
Că-i beată ca și mine, dar n-are nimeni ce-mi face….
Că-s mult prea trist, mult prea rar mai zâmbesc.
În toată durerea mea sufletească, durerea îmi este ceva firesc.
Las de-o-parte iubirea, dar asta tot mai rar îmi amintesc.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s