Nevăzute


S-au scurs nevăzute spre infinit zilele noastre.
Tind către astrologie că am să te mai văd vreodată….
Că doar stelele mai știu pe unde-ți umblă pașii.
Timpul tinde să stea pe loc dar îl forțează soarta să plece.

Se trece soarele precum lumânarea ce arde…
Fitilul se stinge bătut de vânt și lumina piere.
Să lăsăm lacrimile să prindă viață ca mai apoi să plece.
Că-n locul ăsta blestemat, nimic nu trebuie să rămână.

Pe periții dărăpănați încă se văd versuri scrise pe mucegai.
Pe bolta cerească nu stau rânduri derizorii…..
Cele mai înalte ajung  să fie scrise,
Dar eu mă bucuram, ca doar tu să le citești
Că cerul meu erau doar ochii tăi…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s