Gesturi imprudente


Scaldă privirile tale în abundența de lacrimi.
Statui  privesc cum totul în jur se năruie…..
Atâtea gesturi imprudente, atâtea vorbe fără rost.
Fără nici un scop, că niciodată nu va mai fii ce-a fost.
Să lăsăm timpul să decidă, dacă a fost bine sau nu,
Că-n atâta nostalgie, numai pricep ce se petrece.

Și peste zeci de după amiezi și zeci de nopți ursuze….
Se mai zărește o speranță, atunci când soarele răsare.
Dar unde să mă duc, și de ce oare?
Pentru viața ce n-am înțeles-o, de ce să plătesc cu sudoare?

Cât să mai fug de tine, cât să mai fug de noi ?
Dar, doar atât îți cer, privirea ta prea dulce,
S-o scald în ape de mare, să strălucească
Ca două mari mărgăritare, găsite în adânc,
Și să lăsăm noi timpul, cu ce este de făcut.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s