Resemnat


tumblr_msw41vRfud1qgf19bo1_500Resemnat chem întunericul să vină, să pot sta treaz….
Căci ziua este putredă și emană un miros ciudat sub soare.
Iar eu tot bat poteci la pas cu aceleași gânduri de odinioară.
Când străzile sunt pline, mă ascund sub o umbră de tei
Privesc oameni ce trec și ei mă petrec cu ochii…
Alții mă-nțeleg și se opresc în loc și-mi zâmbesc
Alții nu-și dau seama unde sunt și în continuare trec.
Iar eu la sfârșit de zi, chem întunericul să pot sta treaz mai bine…..

Ochii-mi sunt roșii, am atâtea nopți nedormite.
Tot scriu de zori, dar zorii sunt astupați de ploaie
Penița-mi alunecă peste foaia umedă, iar eu scriu degeaba.
Picăturile reci îmi sărută cu patos fiecare vers
Și cad de comun acord să se sinucidă de-atâta dragoste oarbă.

Așa îmi șterg zilele cu buretele
Si raman în urmă urme-ale nimănui
Mă numesc ploaie, vânt, nori și cer, într-un cuvânt natură
Căci natura lucrurilor nu se găsește prin pahare cu cianura zilelor…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s