Nenorocul


Palma ta suavă a uitat de chipul meu prea trist….4101974109_470dda9d77_o
Sentimentele noastre primare, într-un suspin sau stins.
E trist, că-n miez de vară, iarna și-a găsit loc în sufletele noastre,
Și-acum toată liniștea divină, s-a transformat într-o ploaie acidă.
Iar în mijloc de seară, gândurile bune se piard prin ceață.

Atâtea gânduri derizorii, atâtea chipuri false…..
Le-așez într-un singur puzzel, și parcă-mi mai trebuiesc piese.
Prin stații de autobuze, văd zeci de chipuri triste…
Iar eu îl tot aștept pe-altău, să văd unul zâmbind.
Și mult prea multe nopți le-am transformat în zi….

Și marea asta albastră stă-ngâdurată….
Nu-mi răspunde la salut, nici nu vrea să mă vadă.
Nu i-am ascultat sfatul, și-acuma mă reneagă…..
Dar asta-mi este soarta oarbă, asta îmi e greu să neg.
Nu știu cum e norocul, nu știu de mă cunoaște….
Dar mă știe o rudă de-a lui,  ce-a mai apropiată
Și-acela este , nenorocul…..

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s