Nici pomeneală….


Am tot așteptat să vii, de cu zi și până seara….asteptare_blog
Dar luminile sau stins rând pe rând și-acum și zarea.
Au ars lămpile din parc, ce le-aprindeam cu iubirea
Sau stins stelele din cer, ce le atingeam cu inima…

Au trecut câteva ore, și eu parcă aștept în gol….
Am în suflet o nălucă ce-mi scutură sufletul trist.
C-atrecut atâta vreme și lumini nu sau aprins….
Poate că sunt eu de vină, că n-am așteptat prea mult
Sau poate erai tu departe și-ai uitat că te aștept.

Acum pașii tăi răsună-n gol….
Sunt mai dezorinentați ca mine.
Spațiul ăsta profan pe unde merg, mă descompune metaforic.
Că-n frunzele ce cad, văd chipul tău.
Sunt conștient că ăsta e sfârșitul, nici pomeneală de-nceput.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.