Remodelez


Remodelez cuvinte și le-așez cap la cap.
Iar cu un ac îmi cos amintirile dezbinate de timp.
Ochii-mi sunt roșii de atâta vreme, am uitat gustul somnului.
Ziua-i așa scurtă și noaptea mult prea lungă.
Nu-i gând să nu-mi ajungă, măcar odată la tine.
Iar în liniștea serii remodelez cuvinte și-ncerc să le citesc.

Am uitat și de mine, chipu-mi stă ascuns sub barbă
Ochii-mi tăcuți, acum urlă de furie….
Pixul taie cuvintele rând pe rând, ca mai apoi să le fiarbă.
Mâna-mi sângerează de-o vreme, sângele-mi ține loc de cerneală.
Inima-mi pompează insomnie-n vene și mă face instabil
Picioarele-mi apasă pedale și-accelerez pe străzi cărămizii….

Atâta durere mă dezbină dar uită să mă cucerească
Iar sufletul meu devine curând pentru demoni mană cerească.
Atâtea gânduri de rău mă deprimă și multe vorbe fără rost.
Găsita-i de demult apogeu-n viață și-acum sunt la pământ.
Nu știu cum să descriu furia trupească.
Că mă răzbun pe mine la fiecare șansă.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.