Karma?


Să nu lăsăm haosul și drama să ne întunece karma.38_imgfamily3flickr
Gânduri vin și pleacă, ca niște autobuze.
Că-n gara lor te-aștept rostind poeme pe buze.
Să nu lăsăm cumva, sufletul să moară
Că odată el plecat se instaurează drama.

Și mă numesc actor grăbit, Rotus sunt pe scurt.
Mi-am trăit viața pe scenă și prin autobuz….
Scuturat de-orce privire, uitam că mai exist
Și-ți scriam pe ochi poeme, pe pleoape și pe gene.

Îți desenam pe chip, un zâmbet să nu-l mai uiți
Că încruntarea ta cutremura și munți.
Nu știi despre ce tot scriu, dar scriu încontinuare
Depresia-mi e pe final și n-am o lumânare.
Calea ei e neagră, tăciune și suspin.

Uitam cine eram, prin gări și prin tranvaie
Eram omul cel ciudat, ce plângea-n odaie.
Pământul ăsta sec și blestemat își bate joc de mine.
Că-s poet neintegrat sătul de-atâta lume.
Dar karma mea-i ciudată și tăcută în același fel.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.