Onomatopee


Afară e toamnă, între noi cântă-n ecou delirul.
Ploaia propagă peste noi epigrame ce le știm deja.
Vântul suflă scrumul uitat în scrumieră.
Zboară între noi, fițuici despre iubire, c-am fost absenți la acea oră.
Îmbătrânit de boală, acum tânjesc să fi asistat la ea.

În sala pașilor pierduți, răsună acum tăcere.
Îmbujorați de-arome dulci, ne îmbătăm cu amărăciune.
Curge prin noi, se manifestă prin venă.
Iar toamna zace între noi cu zecile de vise.

C-afară e frumos, dar între noi purcede urâtul.
Că mă îndepărtez de tine cu trupul și cu gândul…
Astea-s vorbes spuse de mine , flămândul.
Cu gândul, cu fapta și cu ideea,
Mă tot gândesc acum, oare care-i onomatopeea?

Ore se scurg în toamnă, timpul nu șade pentru mine.
Pentru noi se gândea, dar acum nu-și vede rostul.
Că iarăși am greșit eu păcătosul, pardon flămândul.
Că m-am îndepărtat de tine femeie, cu gândul și ideea
Și-acum în natură, oare cine-i onomatopeea?

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.