Doar ură….


Hai să lăsăm timpul între noi să ne stea de veghe.
Să ne rătăcim pe căile noastre diferite și să ne uităm.
Să ardem necontenit ca mai apoi să ne facem scrum.
C-am distrus frumosul și acum mă pierd prin fum.

Ce cale spirituală greșită, părea că mă definește.
Dar durerea sufletească mai rău mă slăbește.
Nu-i cheie mai fixă decât zâmbetul tău
Ce strângea balamalele trupului meu.
Și pare o continuă poveste, ce nu cred că-i pe sfârșite.
Că tu zâmbești pe ogoare iar eu în lumea mea, sunt trist.
Nu-mi răspunzi la întrebări, dar oare le auzi?
Cu atâta depresie prin jur, greu mă mai zărești
Că soarele-i pe cer dar prin umbre mă adăpostesc
Mă feresc de tine și de tot ce-a fost odată.
Mă asfisiez în lumea mea și mor ca altă dată.

Și-n lumea mea abstractă culorile sunt pale
Cărămizii sunt doar pomii în mijloc de vară
Udați doar cu lacrimi le este dor de toamnă.
Că-n suferința mea sihastră, le-am rupt fructul crud
Să-mi amărăsc mai tare sufletul, să vadă…
Cât de mult îl urăsc.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s