Dimineți


Atâtea gesturi neînsemnate îmi definesc ființa
Și-atâtea gânduri derizorii mă duc la tine.
Nu înțeleg ce tot mai vrei în dimineți ursuze.
Când soarele se lasă așteptat…

Atâtea defăimătoare vise, s-au dus spre infinit.
Oare le mai știi  sau sunt scufundate în mare?
Și-atâtea amintiri ciudate îți fac loc prin ochii mei.
Însetat de nemurire mă resemnez în scris.

Nu știu cum să continui, poate că ăsta-i un sfârșit.
Cerneala rămâne impregnată în foaie de atâta ploaie.
Frunze verzi renasc sub atâta umezeală
Numai sufletul meu crud îl aud și-l simt cum zbiară.
Că-n dimineți ursuze n-ai mai venit cu soare.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s