Nedreptățit


Sunt doar gânduri defăimate
Îngropate fără popi.
Sunt doar sentimente vi, ce trăiesc fără un trup.
Sunt doar drumuri pietruite, transformate în noroi
Ce se scaldă acum în ele, sentimentele din noi.

Să mă odihnesc în pace, așa îmi spuse Dumnezeu.
Să las candele să ardă să las sufletul deschis
Lumina să mă pătrundă să nu devin iar un păgân.
Că fără pic de sentimente, sufletul îmi e bătrân.

Cât am plâns în drum spre Eden, nu știi femeie decât tu!
Că m-ai lăsat pradă nemuririi și-acum merg pu-n singur drum.
Nici nu voi să știu de tine, cu toate că îmi doresc…..
Dar ești diavol întrupat, de aceea te iubesc.

Zilele tind către sfârșit, nimic nu respectă legea firii.
Sentimentele trăiesc în deznădejdea nemuriri
Tu nu mori odat cu mine, căci tu știi să mai trăiești.
Eu poet nedreptăți de iubire, am uitat cum să fac asta.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s