Doișpe și un pic


Puțin trecut de doișpe și lumânarea fumegă
Stelele stau pe cer și luna le întunecă
Și gânduri de-ocară mi-apar printre rânduri….
Și pofta mea trupească, rămâne printre scânduri.
Doar eu, singur, în această încăpere sihastră.
Ce mi-a fost martoră la orice năpastă.
Și printre multe gânduri, mă tot gândesc  la viață
Vreau să-mi eliberz sufletul să îl scap din gheață.
Că orașul ăsta e sihastru și-mi dă o stare de angoasă
Mă simt prea mutilat, de priviri ce vor să mă descoasă.
Și sentimentele mele le simt, cum fug prin autobuze
Iar privirile mele joacă tetris pe ale tale buze.
Gesturile tale îmi definesc ființa, acum sunt invizibil.
Iar zâmbetele tale îmi colorau trupul, acum sunt incolor.
Puțin trecut de doișpe și lumânarea fumegă
Iar eu stau pe un coridor, fumez și cuget.
Că ai trecut prin sufletul meu exact ca un fulger.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s