Ucis de amintiri


Mă prăfuiește timpul, așteptându-te pe tine.
Ți-am calculat fiecare pas, dar nici unu nu-i spre mine.
Ești rătăcită sau doar m-ai uitat? Că de-atâta vreme….
Mi-a crescut și iarba-n pat și nu te mai găsesc.
Ești departe? Îți e bine ?
Timpul ăsta nu așteaptă și nu-i pasă nici de mine.
Că fericirea mea-i plecată și numai vine niciodată….

Lumina e difuză felinarul stă să ardă
Plămânul meu răsuflă greu că se strânge ața.
Calculând fiecare mișcare mai plăpândă-mi este fața.
Și mă prăfuiește timpul tot scriind peste hârtii
Că știu în sinea mea că tu niciodată n-ai să mai vi.

Timpul ăsta blestemat mi-a dat cu amintiri în ochi
Și-acum văd șoseaua difuză cu lacrimile-n ochi.
Linii albe se tot mișcă dară eu tot stau pe loc.
Asta numai este legea firii, eu într-o mașină iar tu mergi pe jos.
Eu în patru scânduri iar tu frumoasă foc.
Căci eu am fost ucis, ucis de amintiri.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s