muzei


nu-mi pasă,
nu ne-am născut toţi în puf
şi nu toţi tânjim după aceleaşi lucruri.

îmi imaginez că stă pe-o bancă
cu o ţigară să-i acompanieze noaptea pustie
şi o călimară ce are să mi-o dea când plec

mă întreabă,
tu ai fost îndrăgostit vreodată?

iar eu, luându-mi un aer trist,
mă pregătesc să mint

cum să nu?
zi de zi eu mă îndrăgostesc
de noaptea asta pustie
de urbea asta plictisită cu sictirul ei antropic
cu râsul ei spasmodic
cu surâsul ei malefic

şi de tine, draga mea
că-ţi zi de zi vorbesc
şi tu nu mă auzi
şi mă pierd în noaptea pustie

…şi tu nu mă auzi

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s