Letargie


Eu sunt acolo? Ce zace în oglinda spartă?
Te rog, vreau să îmi răspunzi, fără doar și poate.
Că am realizat că tot la zi ajunge și ce-a mai lungă noapte.
Și lacrimi au fost multe chiar de nu știi tu de ele.
Pentru tine, iubire, povară a vieții mele…
Poți să plângi cum am făcut și eu, dar va fii în zadar.
Că n-ai să te mai contopești cu sufletul meu hoinar.

Scăpat de letargie scriu și mă cuprinde teama….
Că vocea mea răsună-n cosmos dar nu răsună tare.
C-aș vrea s-auzi că te-am uitat,
Dar rana e dechisă-n suflet și încă doare…
Iar nopți prea lungi au fost multe.
Dar n-am să ți-le descriu….
Că mă puneam în pat și mă simțeam în sicriu….

Dar lumina mea se stinge, precum o lumânare
Și-ncerc să mă regăsesc, printre felinare.
Lumina e difuză, cu greu te mai zăresc.
Ești plăsmuirea mea imaginară, iubire, ce te tot doresc?
Te am  sau te-am avut? Te-am găsit sau nici nu te-am avut?
M-am adunat din sticla spartă și-am realizat că am murit….

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s