Demență


Afară începea să ningă
Dormeam pe o saltea de spini.
Mă îngheoldea durerea difuză din suflet.
Când am pus geană pe geană
Afară a început potopul.
Nu distingeam pământul de cer.
Toate erau albe, ce sentiment stingher.
Printre pomii de alamă, vântul șuiera.
Începuse furtuna, unde e casa mea?
Multiple epitete, par că îmi vin în minte.
Printre lumini selenare, moartea mă învinge.
Afară e furtună, iar eu sunt rătăcit.
Să fie asta viața mea sau este doar un vis?
Condeiul încă scrie, scriu pe omătul alb
Afară începea să ningă
Dormeam pe o saltea de spini….
Mâinile-mi erau rigide, fața ta era prea caldă
Iubirea mea din lunca văii
M-ai chemat pe la apus, să-mi spui când am să mor.
Poet și om de rând și pentru toți un anonim.
Sunt propriul dramaturg, regizor și un ultim iubitor de viață.
Sunt amalgamul sorții, nici ea nu ma dorit
Dar asta pentru mine n-a fost viața ci doar un vis.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s