Tăcerea camerei


Simt tăcerea cum vine, îi aud pașii pe podea.

Se-așterne peste cameră, și-ncepe ca să stea.

Privește-n gol, privește și nu înțelege…

Cum de-atâtea poezii, de viață pot ca să mă lege.

De atâtea ori înghite-n sec, durerea o neliniștește

Și peste trupul meu lacrimile i-se opresc

Tăcerea-mi cântă la un instrument funerar

Clapele pianului par că au obosit și cântă tot mai lent.

Mișcări amețite îmi aplifică starea de singurătate.

Dansez cu tine iubire, păcat că ești întipărită-n carte.

Îți pictez chipul, îți descriu bătăile inimii, tăcere.

M-afunzi în necunoscut, neștiind de-i bine.

În părul meu te joci, atâtea fire albe îmi descriu tristețea.

Port un doliu în suflet, căci pentru mine totul moare.

Nu există nici o viață fără chin și nici chin fără de viață

M-am trezit doar într-o viață, cu amintiri impuse-n minte.

Am trăit tot ce am scris, am iubit cum nu se poate.

Ca la final să realizez, că n-am meritat nimic din toate meritate.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s