Confesiune part a – II-a


Este miezul nopții și nu pot să adorm.

Am atâtea vise pe secundă, oare chiar o să mor?

Durerea sufletească e prea mare, pe umeri mă apasă

Nu înțeleg ce se petrece, de ce nu sunt acasă?

Atâtea păsări mă ocolesc, soarele numai apare.

Noaptea a venit de mult, dar Luceafărul numai apare?

Cu inistență privesc totul, nimic din jur nu mă întreabă

De inima mi-e bine, de ce stă mereu trează?

Am înțeles târziu trecutul, când boala a venit.

Mi-a măcinat întreaga fire, ma facut să zac la pat.

Secunde efemere, trec tot mai greu spre infinit.

A trecut și vremea lor, eu oare ce mai merit?

Lacrimi tot mai acide îmi scrijelesc obrajii

Zâmbete mai false, m-ascund de viitor.

Nu-s pregătit de moarte, nu-s pregătit să mor.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s