Confesiune


Caut soare, dar nu vezi ce este afară?

Atâția nori, atâta durerea parcă vrea să adormă.

O țin în suflet vie, de parcă o iubesc.

Am vrut soare pe-o bucată de glie

 

Dar nu reușesc să-l mai zăresc.

Atâtea iele îmi zâmbesc, cu vocea lor mă îmbată.

Adormit sub umbra lor, de moartea nu mă scapă.

Le simt inima cum bate, le simt pulsul slab.

Am mintea mult prea bolnavă, mă privesc cum stau în pat.

Însetat de-atâta soare, iarba mi-a crescut pe barbă.

N-am înțeles eu oare sensul, dar moartea asta e prea slabă.

 

Am căutat atâta soare, rătăcit am fost prin pomi.

El zăcea de-aspura mea, dar eram prea orb…

Atâtea pietre mă loveau, în suflet și în spate.

Priveam în sus și nu înțelegeam,

De ce pământul mă ia în brațe?

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s