3


3 noaptea. Stau la un calculator jegos, ascult muzică de câcat, mănânc chipsuri. Multe chipsuri. Două pungi, mai exact. Uite, am dat unul pe jos. Desigur, nu-l găsesc şi cel mai probabil o să ajungă sandwich între podea şi talpa papucilor mei de casă. Da, mă, aşa le zicem în Moldova, papuci de casă, nu papuci, punct. Problem? Scrumiera e plină şi îmi aduce aminte de aseară.

[24 hours earlier] (ca în filmele şmechere de acţiune)

-Ai un foc? Mi s-a stins iară.

-Ei, ţi s-a stins. Vrei doar să pui mână iară pe bricheta mea Zippo. Hai, că le ştiu pe astea ca tine. Ştiu cum gândiţi voi…

-Ce-ai, mă, nu vezi că nu mai arde? Dă-mi bricheta aia, sau orice tip de foc – domnule important – că nu mă interesează. Doar să am să pot să trag din ăsta!

Acum am călcat pe chipsul ăla. A făcut „cranţ”. Băga-mi-aş ceva în societatea asta de consum şi în facilităţile ei. Hipermarket, fructe, legume importate din Turcia, Spania…căcat. Nu sunt un fanatic religios, dar cred că o să se ajungă cu lumea asta până la urmă cam cum scrie în Apocalipsă.

-Na, mă, bricheta mea Zippo. Să n-o strici că te-am spart! Am dat 3 milioane pe ea.

– 3 sute…

– Ce?

– 3 sute de lei, zic. Tu încă mai vorbeşti în banii vechi?

– Hai, las-o aşa, că se stinge giconu’ şi o să-mi ceri iară bricheta.

– Am fost ieri la Cărtureşti şi mi-am luat „Suge-o, Ramona!” a lui Andrei Ciobanu. Le zice destul de bine. Un stil postmodernist – logic, doar suntem în secolul 21; Doamne, ce proastă sunt…chiar trebuia să precizez asta? – cu o tentă accentuată de umor rustic a la Moldova şi cu o altă tentă, mai accentuată de erotism îmbibat în sentimente din când în când.

– Ce-ai, mă , cu moldovenii? Ce ţi-au făcut ei ţie? Au nu ştiai că Ştefan cel Mare, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Gabriela Vrânceanu Firea şi alţii şi alţii sunt din Moldova? Uite, şi Trăistariu e din Piatra Neamţ. L-au declarat ăştia cetăţean de onoare prin 2007, parcă…

– Eu încercam doar să precizez o nuanţă…

– Da, nunanţa dialectului nostru şi a minţii noastre stupide de moldoveni proşti ce suntem! Ştiu. Uite, şi eu sunt moldovean, şi o să ajung cineva. Şi tata e moldovean, şi ce băiat a mai crescut tata…

-Ok, să schimbăm subiectul atunci. Ai văzut, mă, ce au făcut ăştia la Charlie Hebdo?

– Da’ , ce, mă, eu am televizor? Morţii lor cu Charlie, Anastasia, Chuck şi Charles şi ce nume or mai avea ei prin America… Lasă, astea, sunt alte chestiuni importante la ordinea zilei. Cum ar fi, când naiba mai pasezi şi tu ăla, că am început să mă trezesc şi nu-mi place?

– Ei, măcar am făcut o referinţă din Caragiale. Aşa mai vii de-acasă.

– Din…cine…ce, mă? Bă , tu încerci să mă duci cu vorba să uit de spliff. Dă-l naiba odată încoace să trag măcar un fum!

– Caragiale, scriitor…ai avut de învăţat din el la BAC… Şi el era moldovean, hihi.

– Tu iară ai luat-o cu astea? Adică eu încerc să fiu băiat finuţ şi să-ţi vorbesc frumos şi tu tot te legi de moldoveni. Dacă eram în America şi eu eram negru, şi tu făceai genul ăsta de discriminare cu mine…ştii cum săreau ăştia pe tine…

– Nu, nu nu. Ziceam numai că , uite, încă un om cu renume care vine de pe plaiuri moldoveneşti. Calmează-te, omule…

– Păi cum să mă calmez, dacă nu-mi dai odată sa trag?

Îi iau splifful din mână şi trag. M-am mai liniştit.

– Te-ai gândit vreodată la ce-ţi rezervă ţie viitorul?

– Da. Cel mai probabil am să lucrez în construcţii. Tata m-a învăţat multe despre construcţii. Ştiu să torn betoane, să pun căpriorii, să constriuesc ziduri de cărămidă, BCA, BCU, să pun polistiren, să dau cu mortar pe pereţi…Hehe, câte m-a mai învăţat tata meu…

– Ok, am înţeles, eşti maestru constructor. Dar…altceva cu viaţa ta nu vrei să faci? Nu ştiu, măcar vreo pasiune să ai, dacă o să te duci la un loc de muncă atât de comun şi care nu te ajută să evoluezi. Uite, spre exemplu, mie îmi place să pictez. Stau uneori cu zilele în casă, de-abia mănânc, îmi moare bateria la telefon şi îl las aşa, nu mai am niciun contact cu lumea. Şi îmi ies, de cele mai multe ori, nişte tablouri foarte frumoase. Reuşesc să le vând pe majoritatea, şi mă mai întreţin şi eu. Trebuie să mai faci şi banii, că chiria-i scumpă, mâncarea-i scumpă, giconul la fel, hehe.

– Păi, da, şi apartamentul ăla în care stai tu, cine crezi că l-a făcut? Dacă nu un inginer în construcţii, ca mine. Adică, asta o să devin , că nu-s încă. Ce pasiuuuni, mă, când eu stau şi fumez şi îmi imaginez că fac ce vreau! Uite, spre exemplu, aseară am visat că făceam gang bang cu trei chinezoaice. Ce, iarăşi vrei bricheta mea Zippo? Oooof, ofof, vezi că-s cu ochii pe tine! Să n-o ciordeşti!

[23 hours earlier]

– Hai în pat, că vreau să-ţi arăt ceva. Hihi. Mi-e frig, vreau încălzită, zice cu un glas mieros.

– Băi, mie mi s-a făcut somn şi mi-a pierit şi tot cheful de la discuţia asta lipsită de conţinut. Hai mai bine s-o lăsăm pe mâine…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s