Povești


Se scutură clepsidra de timp și e ceață

Afară ploaia cade neîncetat și furtuna nu iartă.

Fulgi de nea îmi lovesc privirea morbidă

Iar în cap îmi răsună un pian ce-mi cântă de milă.

Mii de pași mă-ndrumă acasă, pe un drum de cimitir.

Îmi bat amintiri la poartă, dar nu vreau să le deschid…

Am mers pe-o alee de piatră, devenită acum noroi.

Nu vrei să vii la mine, nu vrei să îmi zâmbești

Mă bucur pentru tine, iubire din povești.

Mi-ai pus viața-ntr-o carte și-acu n-o mai citești

Mă lași să zac de boală, mă lași printre povești.

Cu fiecare gând mă-ncerci, cu fiecare vers mă ierți.

Dar pentru mine vei rămâne, iubirea din povești.

Noaptea asta e perfidă, se ascunde de lumină

Eu le caut pe-amândouă, fără ele sunt pustiu.

Timpul ăsta mă îngână, mă privește așa tăcut.

Iar în mintea mea bolnavă o poveste a trecut.

                                                                                             Rătăcim și pe Facebook

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s